În general, când vine vorba de perioada interbelică, tuturor ne vin în minte frânturi, bucăți de imagini zugrăvite în alb și negru. Practic, interbelicul reprezintă o monocromie, bi-cromie de tipul ăsta.

Poate mai puțin cunoscut este că lucrurile nu stau chiar așa. A existat fotografie color în interbelic, și mai mult decât atât, a existat presă color în interbelic.

Cotidianul Universul (wikipedia.org/wiki/Universul_(ziar)) al cărui director Stelian Popescu (wikipedia.org/wiki/Stelian_Popescu_(ziarist)) este deja celebru pe pagina noastră (www.facebook.com/…/) reușea cumva să se alinieze la standardele internaționale din epocă, astfel că, odată pe săptămană, furniza o fotografie color pe prima pagină.

Foarte puțin despre cotidianul „Universul”: Una din cauzele succesului ziarului a fost faptul că apărea dimineața, în timp ce toate celelalte cotidiene apăreau după-amiaza, iar alta a fost introducerea rubricii „Faptul divers” în paginile sale, lucru ce a contribuit favorabil la tirajul ziarului. Universul a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica specială numită „Micul anunțător”.

Cotidianul ,,Universul’’, fiind conectat la condiții de imprimare și de difuzare moderne (rotativă, servicii telegrafice directe), a fost un precursor al presei de marcă industrială.

Ziarul Vestitorul din 1 noiembrie 1937 scria următoarele:

„Universul a ajuns ziarul cel mai popular grație destoiniciei întemeietorului său, Luigi Cazzavillan. El l’a ieftenit, i-a înmulțit rubricile, a dezvoltat reportajul, l’a pus la îndemâna celor mulți cu o uimitoare repeziciune. Pe timpul celebrului proces Dreyfus, el își instalează legătură directă cu Parisul pentru a aduce în aceeași zi știrile ce pasionau mulțimea. A instituit și premii de cercei, braslete, ceasornice, etc. pentru abonați. În acest chip ajunsese să aibă de pildă într-un orășel ca Mizil peste o mie de abonați.”

Cadrilater