Iuliu Maniu (8 ianuarie 1873 – 5 februarie 1953)

Ion Mihalache (18 februarie 1882 – 5 februarie 1963)

Două destine frânte în temniţele comuniste. Ambii au sfârşit – la distanţă de zece ani –, într-o zi de 5 februarie. Ambii, fruntaşi ţărănişti, au refuzat pactul cu regimul comunist ajuns la putere prin fraudarea alegerilor şi crimă, l-au înfruntat şi au protestat împotriva încălcării democrației, inclusiv prin memorii trimise Puterilor occidentale. Ambii au fost acuzaţi – după diversiunea rămasă în istorie ca „Înscenarea de la Tămădău”, din iulie 1947 –, de „înaltă trădare”, torturaţi şi condamnaţi la temniţă grea pe viaţă, după simulacre de proces, sfârşind înfometaţi, bătuţi, măcinaţi de boli şi paralizie, într-o celulă de temniţă comunistă; Iuliu Maniu, la Sighet, trupul acestuia fiind aruncat într-o groapă comună – „Maniu a fost ridicat din celulă în cel mai strict secret, dar vestea se răspândise ca fulgerul în toată închisoarea. Noaptea am auzit căruţa poposită în curtea închisorii, uruiala roţilor, nechezatul cailor, zgomotul uşor ferecat al şleaurilor. Apoi toate s-au liniştit..”, scria Nicolae Carandino – , iar Ion Mihalache, la Râmnicu Sărat. Ambii au murit demni. Niciunul nu şi-a vândut conştiinţa şi nu a îngenuncheat în faţa regimului comunist criminal.

Fie-le veşnică şi binecuvântată amintirea!

Nici lor, la fel ca niciunei victime a acestui regim criminal nu li s-a făcut dreptate; un proces al comunismului nu a existat. Ceea ce putem face este să nu lăsăm ca aceste atrocităţi să fie şterse din memoria colectivă.

Melania Cincea

Sursă foto: Episcopia Greco-Catolică Bucureşti