Photo Historia : Lisette Verea a fost o cunoscută actriţă, cântăreaţă, vedetă în toată puterea cuvântului

În seara asta căutam prin arhivă o fotografie “reprezentativă” -aşa cum fac de obicei în ajunul zilei naţionale, sau în preajma sărbătorilor mari. Ştiţi despre ce vorbesc: o imagine care să spună ceva despre durabilitate şi continuitate, conţinând eventual nişte costume populare, vreun tricolor, nişte ţărani sau vreo scenă rurală imanentă. Şi-apoi… mi-a sărit în ochi fotografia asta (apropó de asta, cam ăsta-i procesul de selecţie în cazul celor mai multe dintre postările mele: trec prin imaginile nepublicate încă, şi sfârşesc prin a mă opri la una care-mi “vorbeşte” cumva la momentul respectiv).

Spre deosebire de marea majoritate a personajelor de pe această pagină, doamna aceasta nu este o anonimă. A fost româncă, o chema Lisette Verea -şi a fost o cunoscută actriţă, cântăreaţă, vedetă în toată puterea cuvântului. Binecunoscută atât de pe scenele bucureştene şi naţionale, cât şi din filmele vremii (vorbim de anii ’30).

A fost şi prima interpretă a cunoscutei melodii “Ionel, Ionelule”. A plecat din România în 1940 -şi s-a stabilit la New York în 1941. În America a jucat în vreo două piese de pe Broadway, a fost distribuită şi într-un film al Fraţilor Marx, dar până la urmă talentul i s-a pierdut. Nu mai ştiu despre ea decât că a murit prin 2003. Până la urmă a fost una dintre cei care au reuşit să se salveze dintr-o Europă cuprinsă de nebunie.

De ce a plecat?… (doar avea tot ce şi-ar fi putut dori, ar spune unii şi alţii). Ei bine, răspunsul este simplu: era evreică, iar România tocmai ce devenise un “stat naţional legionar”. Existau zvonuri despre ceea ce se întampla cu evreii occidentali, statul român începuse să-şi prigonească pe faţă atât cetăţenii de religie mozaică, cât şi pe cei romi, iar perspectivele erau sumbre (pentru toată lumea, dar cu atât mai mult pentru acei români consideraţi “impuri” atât de către unii concetăţeni, cât şi discriminaţi în mod oficial de către propriul stat).
Care-i ideea publicării acestei fotografii şi-a acestei scurte istorii cu ocazia zilei de 1 Decembrie?

O public fiindcă sunt convins că România mai este şi altceva decât opinci, ii (majoritatea oricum “made in” China sau Turcia în zilele noastre) şi tradiţii de multe ori prost înţelese, sau inventate. Cred că nu există “români regulamentari” şi “români mai puţin români” fiindcă n-ar îndeplini nişte punctaje prestabilite de unii care se cred “arbitri ai românismului”.

Cred că putem fi la fel de buni români dacă împărtăşania ne e făcută din aluat dospit sau fără drojdie; dacă mergem la biserică, sau dacă nu; dacă ne îmbrăcăm în cojoc, blugi sau costum; dacă suntem meseriaşi sau cercetători; dacă ne afişăm tricolorul la poartă, sau dacă-l purtăm doar în inimă. Cred că putem fi buni români şi dacă suntem musulmani, sau evrei, sau agnostici, sau atei. Şi dacă bunicii sau părinţii ne-au vorbit într-o altă limbă acasă. Şi dacă am plecat…

Cred că ne putem respecta trecutul şi înaintaşii fără a ne face un scop din a fi retrograzi; dealtfel, principalul rol al istoriei ar fi tocmai acela de a ne ajuta să ne înţelegem prezentul -şi de a ne servi drept lecţie, pentru a nu mai repeta greşelile trecutului (dar asta presupune să o şi învăţăm cu bune şi cu rele; să fim cinstiţi cu noi înşine şi să nu ne inventăm atribute nemeritate, sau duşmani închipuiţi). Cred că ne putem iubi ţara şi în linişte. Cred că printre cele mai eficiente feluri de a o arăta sunt cinstea, şi respectul pentru propria meserie, şi preţuirea celor de lângă noi.

România poate fi (şi este) şi educată, şi urbană, şi cu bun-simţ.
Lisette Verea s-a prezentat întreaga viaţă drept româncă -iar istoria a consemnat-o ca atare. Amănuntul despre religia pe care a avut-o este puţin cunoscut. E dureros că atât de mulţi dintre noi cred chiar şi în ziua de azi că “nu poţi fi român decât dacă…”, acel “dacă” fiind de obicei nişte caracteristici proprii -şi exclusiviste. România poate fi şi revoluţionară*, poate fi şi o florăreasă a lui Grigorescu, poate fi şi o evreică frumoasă şi îmbrăcată într-o rochie de seară.

La mulţi ani, dragi români!

Photo Historia