Stelian Popescu
Magnaţii de atunci au lăsat în urma lor adevărate imperii, dar și modele de antreprenoriat.
„Oamenii din vremea aceea aveau substanță, plecau de la ceva, veneau din medii, nu neapărat defavorizate, dar nu erau ei înșiși deja bogați. Veneau din niște familii, să spunem, ori sărace, ori decente, dar au reușit să ajungă de la nivelul ăsta de decență la nivel de lux, de extravaganță prin propriile lor forțe, făcând ceva, creând locuri de muncă. (…) Au creat ceva, au creat plus valoare. Nu aveau în niciun caz stilul de viață ostentativ al actualilor milionari”, subliniază istoricul Dan Falcan.
Nicolae Malaxa și Max Aușnit au fost doi dintre cei mai bogați oameni de afaceri din perioada interbelică.
„Averile se făceau, în mod cert, mult mai corect decât astăzi, ca să facem o comparație… Greu nu era, în măsura în care aveai abilitățile respective, ca în orice întreprindere îți trebuie talent și dorință de a face respectivul lucru, în schimb mediul economic, social, juridic era propice pentru efectuarea unor astfel de afaceri”, spune Dan Falcan.
„În 7 iunie 1931, Malaxa împreună cu Aușnit s-au dus la rege cu o geantă cu 100 de milioane de lei, o sumă enormă pentru vremea aia și i-au oferit-o spunându-i: majestate, industria românească vă e recunoscătoare pentru felul în care o sprijiniți și o promovați și noi v-am adus aici niște bani, 100 de milioane pentru sprijinirea operelor de caritate, pe care știm că le faceți. Și Malaxa, și Aușnit aveau grijă să satisfacă anumite cerințe, nu numai ale lui Carol al II-lea, cât în principal ale Elenei Lupescu, amanta lui Carol, sau alții care aveau o influență asupra regelui, iar modalitatea cea mai practică prin care Malaxa îi era recunoscător majestății sale era faptul că pierdea la poker”, relatează istoricul Dan Falcan.
mai mult la /www.digi24.ro/
media advertising
