Spectacol de gală la Opera Română dată de baletul polonez Parnell.

În lojă Dl. cu Dna. Ministru Franasovici şi Dl. şi Dna. Archicewsky, ministrul Poloniei.

Fotografia a fost atribuită lui Iosif Berman pe baza unei însemnări olografe de pe verso-ul fotografiei şi a similitudinii stilistice şi tehnice cu alte fotografii autentificate ale sale. Titlul preluat de pe verso.

Membrii ultimului guvern Ion I.C. Brătianu. Franasovici este pe rândul din spate, ultimul din dreapta.

Richard Franasovici ocupă funcții în Ministerul de Interne începând din 1922, când este numit secretar general. Între 30 octombrie 1923 – 20 octombrie 1924 și 21 iunie 1927 – 3 noiembrie 1928 este subsecretar de stat în minister. În 1934, tinerii liberali, îl propun la șefia guvernului pe Richard Franasovici, care refuză explicând regelui Carol al II-lea că nu putea primi, deoarece găsea nepotrivit ca șeful guvernului să fie un om care primise cetățenia română abia în 1906. Richard Franasovici va ocupa în două rânduri fotoliul de ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor (14 noiembrie 1933 – 3 ianuarie 1934 și 5 ianuarie 1934 – 18 noiembrie 1937). La 18 noiembrie 1937 este numit Ministru de Interne, post pe care îl ocupă până la 28 decembrie 1937.
Viața politică externă

Este numit ambasador la Varșovia (1938 – 1939) și Paris (1 septembrie 1939 – 1940), iar după al II-lea Război mondial este numit Trimis extraordinar și Ministru plenipotențiar la Berna (1 iulie 1945) și reprezentant politic al guvernului român la Londra (februarie 1946). Membru în delegația română la Conferința de pace de la Paris. Își dă demisia din postul din diplomație la 6 noiembrie 1947 și alege calea exilului. I se retrage cetățenia română la 20 februarie 1948.

Moare în exil, la Paris, în 1964.