Cel mai probabil această fotografie, în care apare și Vlaicu, a fost realizată în ziua de 27 august 1911 la Blaj, cînd aici se desfăşurau Serbările Jubiliare ale Asociaţiunii ASTRA – 50 de ani de la înfiinţare – şi unde Octavian Goga – cel mai bun prieten al său – îşi împărtăşea bucuria că Vlaicu „…are de gînd să încerce la Blaj noul său aparat monoplan, pe care l-a terminat acum”.
Serbările de aici s-au transformat ad-hoc într-o uriaşă manifestare naţională. Au fost prezenţi, printre alţii: N. Iorga, I. G. Duca, George Coşbuc, Octavian Goga, St. O. Iosif, I. L. Caragiale, iar dintre prelaţi îl amintim pe episcopul de Caransebeş – Miron Cristea – viitorul şi primul patriarh al României. Cităm din presa vremii: „Alături de triumful şi de serbarea jubiliară a celei mai înalte instituţii culturale a noastre, vine biruitorul văzduhului, cel dintîi aviator român, să planeze în regiuni înalte, încununînd cu o coroană de învingere năzuinţele noastre culturale”.
Ziarul „Tribuna” din Arad scria: „după coborîre însufleţirea a luat proporţii nemaipomenite. Arhiereii l-au îmbrăţişat rînd pe rînd pe Vlaicu, iar poporul l-a purtat pe braţe, pe el şi pe părinţii lui”. Lumea extaziată, privind această minune, stătea nemişcată, plină de emoţie, pentru ca apoi, electrizată, să izbucnească în aclamaţii entuziaste, care acopereau vîjîitul elicelor şi zgomotul motorului. Pălăriile şi batistele fluturau în aer, unii plîngeau de emoţie şi poate de teamă pentru Vlaicu. Era primul zbor în Ardeal cu un aparat cu motor, proiectat, construit şi pilotat de un român, şi aceasta la Blaj.
Singur, Caragiale lăcrima: „Plîng pentru că simţesc că acest geniu al nostru va trebui să moară, ca gloria ce o revarsă asupra neamului românesc să fie desăvîrşită”. Şi Caragiale i-a dăruit aviatorului fotografia sa cu dedicaţia: „Traiască Vlaicu! Şi sus, tot mai sus! 1911, Caragiale” (fotografia se păstrează în muzeul memorial Aurel Vlaicu). Tot atunci, Caragiale l-a îmbrăţişat pe Vlaicu şi i-a zis: „Eşti cel mai mare geniu al poporului nostru, băiete. Să trăieşti. Avem şi noi cu cine să ne mîndrim!” Ochii lui Vlaicu s-au umplut de lacrimi.
La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări temerare de a traversa Munții Carpați cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbușit în apropiere de Câmpina, se pare că din cauza unui atac de cord. Marele pionier al aviației românești este înmormântat în cimitirul Bellu din București.
Prelucrare foto: Mihai Murărețu
Sursă text adaptat: Miron Simedrea, http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr34k.html

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

Lasă un răspuns